IN MEMORIA CHIPULUI PIERDUT(3)

Cum ar fi sa traim fara a fi nevoiti sa ne cerem scuze? 
Cand straiele poleite incep rand pe rand sa cada iar masca imposturii incepe sa ne insangereze fruntea impietrita de "succese" ne vom aduce aminte de noi insine si de ceilalti din jurul nostru. Vom intelege ca nu muschii ci sufletul nostru nu va mai suporta durerea neamplinirii cauzata de impostura. 
Drumul spre natura noastra divina cere sacrificii si renuntare la falsul confort oferit de toleranta si pasivitate. Da, fiecare pas doare dar vindeca! Pretul trebuie platit. Nu este alta cale. Este Legea Universului! Ea, nu poate fi pacalita!
A venit deci timpul sa ne indreptam spatele incovoiat de greutatea rolurilor jucate de-a lungul vietii si sa urcam singuri pe rugul intrebarilor si raspunsurilor despre rostul cuvintelor si faptelor noastre. Nu-i usor sa calcam pe pietrele incinse ce poarta amprentele mainilor noastre. Da, sunt pietrele pe care le-am aruncat de atatea ori in cei din jur. Acum sunt chiar sub talpile noastre si ne ard... Cu cat ne ard mai tare cu atat ne vindecam mai profund. Primeste deci cu iubire durerea arderii chipului pe care ti l-ai plamadit fara rost sperand ca nu vei fi niciodata intrebat de ce o faci. Acolo se ascund acele intentii care ne imping sa ridicam "piatra" printr-un gest ce pare a fi automat.

Imaginati-va! Cum ar arata cerul plin de pietre azvarlite tot timpul, de toti, catre toti? Ar fi un cer impietrit. Probabil dupa pietre ar urma caramizile caselor, televizoarele, scaunele, frigiderele... Urmarea ar fi ca toti, doctori si pacienti am umbla incoace si in colo cu capetele bandajate in cautare de noi "surse" de exprimare. Ce ocupati am fi... Ce Cariera, de piatra ar fi intreaga lume! Am fi in stare sa creem si o Bursa! Cine da mai mult, cine primeste... Poate ca de aceea DUMNEZEU cand l-a creat pe om a creat si forta gravitatiei. A stiut El de ce...

Se spune ca vine vremea sa ne despartim de toate si sa nu luam nimic din aceasta lume pe care credem ca o stapanim. Ce folos mai au atunci impostura? Ca sa obtinem ce? Ceva ce nu va fi niciodata o mostenire demna de lasat in urma? E timp pierdut! E Globalizarea Goanei dupa Vant!

Priveste-ti mainile si inima si ai sa vezi ca Dumnezeu nu ti-a pus acolo nici invidie, nici ura, nici manie, nici pietre! Ti-a pus un dar ce-l poti oferi cu simplitate tuturor... Nu-ti fie teama sa-l imparti cu ceilalti! Nu se va termina decat atunci cand nu vei mai vrea sa-l impart cu altii. Nu-ti fie teama sa lasi in urma chipul tau cioplit si arunca-te cu bratele deschise in imensitatea adevaratei tale fiinte! Este un singur salt, un salt al renasterii! Fa-l si ai sa descoperi ca poti trai infinit fara a fi nevoit sa-ti ceri scuze. Vei deveni Tot, VEI DEVENI! 

Profesor Florin Szondi

IN MEMORIA CHIPULUI PIERDUT(2)

Fără a avea intenția de a generaliza, in prima parte a acestei postări am folosit cuvantul "unii". Aș fi vrut să fiu mai precis in exprimare dar vedeți, nu a fost posibil. Ştiți că cei ce sunt primii la datul cu pietre sunt si primii care își ascund identitatea! "Hit and run!" Un amic imi spunea nu demult ca: "acestia sunt cei ce se ascund si nu-i caută nimeni..." Amuzant si trist, nu-i așa?

Sa stiti ca nu doresc să schimb Karma nimănui. Luminații lumii ne-au invațat că insăși această intenție este o greșală Karmică. 

Din vremuri vechi, am fost cu sau fără voia noastră "ajustați" să fim ingăduitori cu toți cei care ne agresează constant. Ne-am clădit cu stoicism si chiar cu mândrie națională acea ințelepciune a răbdării născută din frica de "a nu fi mai rău, mâine" facand din asta un mod de viata. Uităm cu prea multă ușurință că fiecare Mâine trebuie să fie un plus dat zilei de Ieri si de Azi. 

De câte ori aud acea "vorbă de duh": "Capul tăiat sabia nu-l taie" nu pot să nu mă gândesc la  onoare, demnitate, onestitate, concepte care apără ca un scut identitatea individului si a societăți. Care dintre părinții neamului omenesc ne-a invățat să privim cerul in genunchi si cu capul plecat?  A-ți uitat că nu cei cu capetele plecate au demascat coruptia, minciuna si impostura? Ei sunt stâlpii lumii! Cei care au avut tăria să rămana nemiscați in fata raului care izvorăste de cele mai multe ori chiar in noi. 

Capul plecat nu ne salveaza ci ne ucide spiritual. Suntem morți pentru tot restul zilelor noastre. In fața "sabiei" ne dovedim marțialitatea. Nu pot și nu vreau să accept să plec capul atunci când m-i se cere "prietenește" să cumpăr falsurile vândute de scenariști indoielnici. Chemările lor "duioase" imi sună zilnic în urechi: Veniți! Vă rog să intrati, azi se joaca actul final al dezintegrării identitătii umane! Intrati, vă rog, impostura este gratis...dacă vă grăbiți veți putea să prinde locuri in față, să vedeți, să simțiți să beneficiați... Se joacă live, pe viață si pe moarte!... URCAȚI PE SCENĂ!

Ne-familiarii, se vor grăbi cu siguranță să participe la Cursurile de Educare a Toleranței. Au aflat ei de la "prieteni" că asta este calea succesului. Aaa!... nu vă ingrijorați impostura este inofensivă ne vor spune ei dupa cursuri. Priviți cât de repede ne-am familiarizat! Suntem acum o Familie!

Vă lăsați inșelați cu bună stiință! Impostura este invazivă. Se strecoară in toate ungherele sufletului fără măcar să ne dam seama. Diagnosticarea si vindecarea ei costă vieți, destine, libertăți, timp si timpuri. Nu se vindecă râzând toata ziua cu gurile până la urechi. Pasivitatea si non-actiunea sunt aliați ei. Este contagioasa! Tolerarea imposturii inseamnă complicitate, autodesființare spirituală, robie, death end! Nu poți fi marțial dacă o ignori si te ascunzi cu ipocrizie in spatele falsei ingăduințe, tăcând și trăind cu speranța de a nu fi mai rău. Ce poate fi mai rău decat să te auto-condamni la moarte spirituală? ...să traiești fără trecut, fără prezent, fără viitor... Nu ai nici o scuză...

Profesor Florin Szondi

IN MEMORIA CHIPULUI PIERDUT(1)

...Văzând puterea si măreţia leului, un măgar se hotărâ să devină regele animalelor. Intr-o bună zi, găsi din întamplare o piele de leu şi îi trecu prin minte că visul vieţii lui va putea deveni realitate. A luat pielea şi s-a acoperit cu ea. Apoi s-a urcat pe vârful unui deal şi a inceput sa urle cât îl tinu puterile sperând că toate animalele din lume auzind-ui urletul, i se vor supune de indată. După un timp insă aflându-se prin preajmă, un leu înfometat l-a auzit, s-a apropiat de el şi bineinteles că l-a mâncat imediat.

Morala: Degeaba te acoperi cu blana leului dacă urli toată ziua ca un măgar...

Extras din literatura chineza.

Profesor Florin Szondi

Sunt unii care susţin că arta lor marţiala este cea mai eficientă, cea mai veche, şi singura în măsură să satisfacă aşteptarile celor insetaţi de cunoastere. Nu-i nimic rău în a crede în ceea ce faci si a continua să depui eforturi susţinute pentru a atinge nivele superioare de cunoastere. Lucrurile se schimbă însă atunci când te îndepartezi de la această cale si îti croiesti drum insultând si împroscând cu noroi totul în jurul tău. Nu este nici o marţialitate în asta!
Incapabile să definească domeniul la care spun că se pricep, aceste persoanaje mioritice îşi promovează  invincibilitatea cu atata înverşunare încât aproape te conving că te afli în fata celor mai mari experţi ai domeniului. Ei spun că arta lor marţială si modul în care o practică, este imposibil de găsit, pentru că nu se mai practică nicaieri si de nimeni(???). Mai mult de atat, aflăm, tot de la ei, că nici măcar descendenţii celor care au creat scoli, stiluri, si sisteme martiale consacrate cum ar fi de exemplu TAIJI QUAN, KARATE-DO, JU-JIUTSU, TAE KWON DO, nu stiu despre nimic despre această artă practicată de ei. Dar ei, si numai ei, stiu totul!... si chiar fără să le-o ceară nimeni, recomandă, apreciază si decid cine este şi cine nu este, demn de urmat. Evident că, toate drumurile indicate de ei duc tot spre ei. 
Aceste genii fără chip şi nume pretind orice si oricum sperând că pot umbri efortul tuturor celor care se străduiesc să contributie la promovarea artei marțiale ca sistem de educare si instruire fizică, morală si spirituală si nu doar ca pe o bataie asa cum o inţeleg ei. In lipsa argumentelor de ordin metodic  şi pedagogic ei recurg la denigrare, dezinformare si minciună. Din ascunzătorile lor, construite din materiale furate de ici, de colo, îsi ademenesc "Clientii" prin "demonstraţii de perspicacitate" fără noimă făurindu-şi impostura la focul invidiei si al neputinţei. Ei uită ca marţialitatea are la bază moralitatea.

Ştiu, de o parte si de alta a "tarabei" comercianţii şi avizii de chilipiruri vor spune: ...sa vândă! doar este economie de piaţă! Un pic de impostură nu strică nimanui, este inofensivă... am luat si noi! Se consuma dimineaţa, la prânz, şi...mai tot timpul.


Probabil că cei ce vor citi aceste rânduri se vor intreba dacă mai are sens să se implice, să aibă opinii sau măcar să facă efortul să discearnă. Mă refer la curajul de a refuza oferta, recomandările si "expertiza" celor ce joacă rolul de indicatoare pe un drum pe care nu-l cunosc. Mă refer mai ales la forţa de a crede in valorile morale ce ne ajută pe toţi să rezistăm tentaţiei de a "cumpăra" identitaţi false. Acelora care ezita le-aşi adresa aceasta intrebare:

Credeti că renunţarea, pasivitatea sau toleranţa va avea vreo dată puterea sa demaşte impostura celor fara chip si nume? 


Eu cred că opiniile celor care vor avea curajul să răspundă acestei intrebări, chiar si in gând, au devenit vitale azi, când aceşti intruşi, in goana lor nebună după audiență şi "SUCCESURI" tind să devină modele pentru cei din jur. Cred de asemenea că fiecare întrebare pe care ne-o punem deschide uşa unei opţiuni şi fiecare răspuns poate fi un pas spre schimbarea la faţă a zilei de mâine, într-una mai bună decât cea de azi. Răspunsurile nu le vom găsi în afara noastră! Ele sunt sădite in noi de la facerea lumii. Ca să le găsim trebuie doar să ne aplecăm cu smerenie asupra propriei noastre fiinte, să ascultăm, să vedem, să simţim si să inţelegem că Adevărul, Viata si Calea nu pot fi negociate la târgul de vechituri. 

Aceasta este adevărata cale martiala! Aceasta este calea măiestriei marţiale de a deveni tu insuţi. 
Viaţa noastră este o inlănţuire de oportunităţi si alegeri. Tu, cititorule, ce Cale vei alege?

Profesor Florin Szondi
Presedinte 
Asociatia Romana de Chen Taiji Quan Traditional






IN THE MEMORY OF THE LOST FACE(1)

Seeing the lion’s greatness and power, the donkey was dreaming of becoming the animals’ king. One day, the donkey found a lion’s fur. Suddenly, he realized that its dream might become reality. It took the fur and cover with it. It, then, went on the top of a hill and started raging as strong as it could hoping that all animals will hear it and become its servants immediately. After a while, a lion heard it. The lion was hungry, though; it got closer and ate the donkey. 

Moral: It is useless to cover with the lion’s fur, if you continue raging like a donkey…

Chinese literature excerpt

There are some that argue that their martial art is the most efficient, the oldest, and the only one able to satisfy the expectations of all those thirsty of knowledge. There is nothing wrong with believing in what you do and continuing to invest effort to achieve higher levels of knowledge. Things are changing, however, when you drift from this path and create your way by insulting everything and everybody around you. There is no martiality in this!

Incapable of defining what they are good at, these characters promote their invincibility so fiercely that you are almost convinced you are facing the greatest experts in the field.  They sustain that their martial art and their way of practice are impossible to find anywhere because nobody practices it anywhere anymore (???). We are surprised to find out, from them of course, that even the descendants of those who created great and consecrated martial arts schools, styles and systems (such as TAIJI QUAN, KARATE-DO, JU-JITSU, TAE KWON DO, etc) do not know what it is about. But, these characters know; they know everything…They are also the ones, who, without being asked by anybody, recommend, appreciate and decide who is worth following or not. Obviously, all paths recommended by them are guiding everybody towards them and their corner. It is quite a miracle that after hundreds of years, they are the only ones who have discovered the true source of this long forgotten art. 

These geniuses without a face have come to pretend anything in any way hoping they could shadow the efforts of all those who are trying hard to contribute and promote the martial art as an educational system of physical, moral and spiritual instruction. Their arguments, of course, are not rooted in methodology or pedagogy; they are generated through denigration, misinformation and lies.  From their hidden places, built from materials stolen from here and there, they tempt their “clients” through demonstrations of perspicacity without any sense, intended to promote the scarcity of knowledge rather than the historical truth. They “model” their image at the fire of envy and incapacity forgetting the humbleness and sincerity that one has to have when facing knowledge.

I know: today’s businessmen will say: ..let them sell! This is market economy! A little bit of imposture will not hurt anybody…it’s inoffensive…we bought some as well, it is good for image!

Most likely, those who are reading these lines we’ll ask themselves if there is any reason in involving, having any opinions, faith or making any decisions. I am referring here to having the courage to refuse the offer, the “expertise” of those who are assuming this character of guide on a path that they don’t know themselves. I am especially referring here to the power of resisting the temptation of “buying” false identities; the power of not negotiating the Path, Truth and Life at the flea market.  

Do you think that your passivity will have the power and strength to expose imposture? Do you think that tolerance will expose those without a face who are trying to achieve their “successes” among us?

The opinion of those courageous enough to answer these questions, even if only in thought, is necessary today more than any other day, as these universal intruders tend to become the “valued” references of today’s society. Every question we ask today will open the door to an option. Every answer can be a step towards the changing of tomorrow in a better day than today. You will not find the answers around you. All the answers are within us since the beginning of time; they are the milestones of our consciousness. We have to humbly lower ourselves within to find them; we have to learn to listen, see, feel and understand what our Creator wants from us.

This is the path of martial mastery of becoming you. 

…Life is a chain of opportunities and options.  You, the reader, what path will you choose?

‎

"All that we are is the result of what we have thought."

-Buddha




Professor Florin Szondi

KUNG FU - MAIESTRIA DE A FI

MOTTO: 

CALEA DE LA PAMANT LA CER TRECE PRIN INIMA TA. O POTI STRABATE NUMAI PRIN IMPACAREA CU SINELE SI CU DUMNEZEU

Martialitatea a aparut si s-a manifestat sub multiple forme inca de la inceputul civilizatiei. In functie de locurile geografice si interesele grupurilor sociale ea a capatat sensuri ce au reflectat prioritatile momentului.

Intr-un sens larg, acest concept poate fi definit prin totalitatea cailor si capacitatilor umane subordonate unui singur scop: perpetuarea vietii. Cu trecerea timpului acest reflex de adaptare  guvernat la inceput de instinctul de aparare a fost transformat in exercitiu si metoda de antrenament. Oamenii acelor vremuri au avut ca model doar comportamentul animalelor si au invatat de la ele cum sa vaneze si cum sa se apere impotriva pradatorilor. Cu timpul,  metodele de pregatire ale luptatorilor sau bazat pe observatia si intelegerea mecanismelor de functionare ale corpului uman. S-au creat scoli,  martiale. Doar acele cai care si-au dovetit eficienta si valoarea educativa au strabatut secolele si au devenit stiluri si sisteme martiale care au imbogatit de-a lungul vremii patrimoniul cultural al intregii lumi.

Azi multi privesc si chiar practica martialitatea  doar ca pe un mod mai sofisticat de a-si dovedi lor insile superioritatea si unicitatea. Metoda lor de a-si cucerii respectul prin violenta, agresivitate si intimidare, a devenit din pacate un model de exprimare, ce altereaza tot mai acut o societate aflata in cautarea identitatii. Ei incearca sa deformeze sensul profund al practici martiale raportand-ul la propriile limite de intelegere.  Ei bine, aceasta optica NU are nici o legatura cu practica martialitatii ca act de cultura. De ce? pentru simplul fapt ca orice exersare, fie ea verbala sau gestica, dominata de impulsul distrugerii a ceea ce nu au creat, genereaza in planurile intime ale existentei, vibratii negative care vor afecta cronic atat rezonanta individuala cat si pe cea sociala.

Oricine va face efortul sa inteleaga ca motivatia crearii artei martiale sa nascut din necesitatea dezvoltarii armonioase a omului in totatitate  si nu distrugerea lui, va putea sa descoperere adevaratele beneficii ale practicii. Adevarata practica martiala nu este mijlocita de ego si nu se realizeaza prin incatusarea sinelui si cadere morala. Din contra ea incepe odata cu reabilitaerea identitatii. Efortul martial devine el insusi arta prin insasi revelarea scopului. El se justifica numai atunci cand agresivitatea cautatorilor in nimic este inlocuita de  cercetarea resurselor interioare si raportarea lor la valorile vietii. Luptatorii reali si-au asumat acest mod de a trai lasand mereu deschisa calea perfectionarii. Ei au devenit eterni prin renuntarea la lupta, la clasificari, la titluri si suprematie; s-au dedicat caii sfidand trecerea timpului prin trairea completa a fiecarei clipe.

Cand vorbim despre GONG FU[ KUNG FU] calatorim spontan spre legendarele locuri unde martialitatea a fost deopotriva practicata ca metoda de autoaparare si disciplina a desavarsiri spirituale. Imaginea maestrilor fara varsta cu capacitati fizice si mentale paranormale si locurile lor initiatice ne fascineaza si azi si ne invita la contemplarea unui tazaur de cunoastere aproape pierdut. Pentru ei Gong Fu-ul nu a avut semnificatia si nici continutul unui stil martial ci aceea a abilitatii si determinarii de a excela intr-un anume domeniu; o manifestare a capacitatii de expresie, un efort continuu de redirectionare constienta a tuturor energiilor spre modelare interioara avand ca reper existenta in totalitatea ei. Daca vom intoarce privirea spre cel ce seamana pamantul, spre fauritorul de sabii, spre scriitor, muzician, sculptor si apoi spre noi insine, vom intelege ca efortul lor si al nostru reprezinta in esenta manifestari ale aceluaias act, acela al creatiei prin autocreatie. Acesta este campul adevaratei excelente si al artei de a trai martial; este locul intrecerii cu noi insine prin contemplare, identificare si intelegere a dimensiunilor proprii; este spatiul unde prin toleranta, compasiune, inocenta si iubire vom putea trai aventura prezentului continuu sarbatorind fiecare respiratie. Acolo in atelierul propriei vieti vom ciopli clipa cu mainile goale prin constiinta inimii si daruirea de sine.

Profesor Florin Szondi

KUNG FU – THE ART OF BEING

MOTTO: 

THE WAY TO THE SKY PASSES THROUGH YOUR HEART. YOU CAN ONLY TAKE THIS PATH BY MAKING PEACE WITH YOURSELF AND GOD.

Martiality has come about and manifested itself under various forms since the beginning of civilization. Depending on the geographical location and the interests of the social groups, it has assumed various valences that reflected the priorities of those moments.

Generically, this concept can be defined as the sum of all ways and human capabilities, subordinated to a single purpose: the perpetuation of life. As time has passed, this reflex of adaptation governed initially by the self-defense instinct, has transformed itself in a method of exercise and training. The only model the people of those times had was the animals’ behavior: they learned how to hunt and protect themselves against the predators. In time, the fighters’ methods of training evolved based on the observation and understanding of the functional mechanisms of the human body. Martial arts schools have been created. Only those paths that have proven their efficiency and educational value have passed through time and become martial arts systems and styles that have enriched the mankind’s cultural heritage. 

Today, martiality is seen and even practiced by many just as a more sophisticated way of proving themselves their uniqueness and superiority. This method of gaining respect through violence, aggressiveness and intimidation, has become, unfortunately, the favorite way of expression that acutely alters more and more any society looking for its identity. “They” are trying to deform the profound sense of the martial art practice by referencing it to their own limits of understanding. Well, this view has NOTHING to do with the practice of martiality as an act of culture. Why? For the simple fact that any action, whether verbal or gestural, dominated by the impulse of destroying what it has not created generates negative vibrations within the intimate plans of existence, vibrations that will chronically affect both the individual and social resonances.

Anybody will be able to discover the true benefits of practice if he/ she will make the effort to understand that the motivation behind the creation of the martial art was born from the necessity of an harmonious development of the human being in its wholeness and not from its destruction. The true martial art practice is not driven by ego and it cannot be achieved either through self restrain and moral decadence. On the opposite, the true martial art practice starts with the rehabilitation of one’s identity. The martial effort becomes art through the revelation of the final purpose. This effort becomes justified only when the aggressiveness of the seekers in nothing is replaced by the insight into one’s inner resources and their reference to the life values. True fighters have assumed this way of life by letting themselves always open towards perfection. They have become eternal by giving up the fight, ranks, titles and supremacy; they dedicated themselves to the path by living fully every instance and defying the passing of time.  

When one talks about GONG FU, everybody travels spontaneously towards the legendary places where martiality has been practiced both as a method of self-defense and discipline of spiritual development. The image of ageless masters with paranormal physical and mental abilities as well as that of their spiritual places fascinate us even today and invite us to contemplate a heritage of knowledge almost lost. For them, GONG FU did not represent a martial style, but the ability and determination to excel in any discipline; it is the manifestation of the capacity of expression, a continuous effort of conscious redirection of all the energies towards the inner modeling having as reference the existence in its wholeness. If we will take a look to the land worker, swordman, writer, musician, sculptor and then towards us, this is when we will understand that both theirs and our effort represent essentially the manifestations of the same act: creation through self-creation. This is the domain of true excellence and the art of living martially; this is the place of competition with ourselves through contemplation, identification and understanding of our own dimensions; this is the space where, through tolerance, compassion, innocence and love, we could live the adventure of continuous present celebrating every breath. There, in the workshop of our own life, we could sculpt the moment with our bare hands through consciousness of heart and abnegation.   

Professor Florin Szondi