MOTTO:
CALEA DE LA PAMANT LA CER TRECE PRIN INIMA TA. O POTI STRABATE NUMAI PRIN IMPACAREA CU SINELE SI CU DUMNEZEU
Martialitatea a aparut si s-a manifestat sub multiple forme inca de la inceputul civilizatiei. In functie de locurile geografice si interesele grupurilor sociale ea a capatat sensuri ce au reflectat prioritatile momentului.
Intr-un sens larg, acest concept poate fi definit prin totalitatea cailor si capacitatilor umane subordonate unui singur scop: perpetuarea vietii. Cu trecerea timpului acest reflex de adaptare guvernat la inceput de instinctul de aparare a fost transformat in exercitiu si metoda de antrenament. Oamenii acelor vremuri au avut ca model doar comportamentul animalelor si au invatat de la ele cum sa vaneze si cum sa se apere impotriva pradatorilor. Cu timpul, metodele de pregatire ale luptatorilor sau bazat pe observatia si intelegerea mecanismelor de functionare ale corpului uman. S-au creat scoli, martiale. Doar acele cai care si-au dovetit eficienta si valoarea educativa au strabatut secolele si au devenit stiluri si sisteme martiale care au imbogatit de-a lungul vremii patrimoniul cultural al intregii lumi.
Azi multi privesc si chiar practica martialitatea doar ca pe un mod mai sofisticat de a-si dovedi lor insile superioritatea si unicitatea. Metoda lor de a-si cucerii respectul prin violenta, agresivitate si intimidare, a devenit din pacate un model de exprimare, ce altereaza tot mai acut o societate aflata in cautarea identitatii. Ei incearca sa deformeze sensul profund al practici martiale raportand-ul la propriile limite de intelegere. Ei bine, aceasta optica NU are nici o legatura cu practica martialitatii ca act de cultura. De ce? pentru simplul fapt ca orice exersare, fie ea verbala sau gestica, dominata de impulsul distrugerii a ceea ce nu au creat, genereaza in planurile intime ale existentei, vibratii negative care vor afecta cronic atat rezonanta individuala cat si pe cea sociala.
Oricine va face efortul sa inteleaga ca motivatia crearii artei martiale sa nascut din necesitatea dezvoltarii armonioase a omului in totatitate si nu distrugerea lui, va putea sa descoperere adevaratele beneficii ale practicii. Adevarata practica martiala nu este mijlocita de ego si nu se realizeaza prin incatusarea sinelui si cadere morala. Din contra ea incepe odata cu reabilitaerea identitatii. Efortul martial devine el insusi arta prin insasi revelarea scopului. El se justifica numai atunci cand agresivitatea cautatorilor in nimic este inlocuita de cercetarea resurselor interioare si raportarea lor la valorile vietii. Luptatorii reali si-au asumat acest mod de a trai lasand mereu deschisa calea perfectionarii. Ei au devenit eterni prin renuntarea la lupta, la clasificari, la titluri si suprematie; s-au dedicat caii sfidand trecerea timpului prin trairea completa a fiecarei clipe.
Cand vorbim despre GONG FU[ KUNG FU] calatorim spontan spre legendarele locuri unde martialitatea a fost deopotriva practicata ca metoda de autoaparare si disciplina a desavarsiri spirituale. Imaginea maestrilor fara varsta cu capacitati fizice si mentale paranormale si locurile lor initiatice ne fascineaza si azi si ne invita la contemplarea unui tazaur de cunoastere aproape pierdut. Pentru ei Gong Fu-ul nu a avut semnificatia si nici continutul unui stil martial ci aceea a abilitatii si determinarii de a excela intr-un anume domeniu; o manifestare a capacitatii de expresie, un efort continuu de redirectionare constienta a tuturor energiilor spre modelare interioara avand ca reper existenta in totalitatea ei. Daca vom intoarce privirea spre cel ce seamana pamantul, spre fauritorul de sabii, spre scriitor, muzician, sculptor si apoi spre noi insine, vom intelege ca efortul lor si al nostru reprezinta in esenta manifestari ale aceluaias act, acela al creatiei prin autocreatie. Acesta este campul adevaratei excelente si al artei de a trai martial; este locul intrecerii cu noi insine prin contemplare, identificare si intelegere a dimensiunilor proprii; este spatiul unde prin toleranta, compasiune, inocenta si iubire vom putea trai aventura prezentului continuu sarbatorind fiecare respiratie. Acolo in atelierul propriei vieti vom ciopli clipa cu mainile goale prin constiinta inimii si daruirea de sine.
KUNG FU – THE ART OF BEING
MOTTO:
THE WAY TO THE SKY PASSES THROUGH YOUR HEART. YOU CAN ONLY TAKE THIS PATH BY MAKING PEACE WITH YOURSELF AND GOD.
Martiality has come about and manifested itself under various forms since the beginning of civilization. Depending on the geographical location and the interests of the social groups, it has assumed various valences that reflected the priorities of those moments.
Generically, this concept can be defined as the sum of all ways and human capabilities, subordinated to a single purpose: the perpetuation of life. As time has passed, this reflex of adaptation governed initially by the self-defense instinct, has transformed itself in a method of exercise and training. The only model the people of those times had was the animals’ behavior: they learned how to hunt and protect themselves against the predators. In time, the fighters’ methods of training evolved based on the observation and understanding of the functional mechanisms of the human body. Martial arts schools have been created. Only those paths that have proven their efficiency and educational value have passed through time and become martial arts systems and styles that have enriched the mankind’s cultural heritage.
Today, martiality is seen and even practiced by many just as a more sophisticated way of proving themselves their uniqueness and superiority. This method of gaining respect through violence, aggressiveness and intimidation, has become, unfortunately, the favorite way of expression that acutely alters more and more any society looking for its identity. “They” are trying to deform the profound sense of the martial art practice by referencing it to their own limits of understanding. Well, this view has NOTHING to do with the practice of martiality as an act of culture. Why? For the simple fact that any action, whether verbal or gestural, dominated by the impulse of destroying what it has not created generates negative vibrations within the intimate plans of existence, vibrations that will chronically affect both the individual and social resonances.
Anybody will be able to discover the true benefits of practice if he/ she will make the effort to understand that the motivation behind the creation of the martial art was born from the necessity of an harmonious development of the human being in its wholeness and not from its destruction. The true martial art practice is not driven by ego and it cannot be achieved either through self restrain and moral decadence. On the opposite, the true martial art practice starts with the rehabilitation of one’s identity. The martial effort becomes art through the revelation of the final purpose. This effort becomes justified only when the aggressiveness of the seekers in nothing is replaced by the insight into one’s inner resources and their reference to the life values. True fighters have assumed this way of life by letting themselves always open towards perfection. They have become eternal by giving up the fight, ranks, titles and supremacy; they dedicated themselves to the path by living fully every instance and defying the passing of time.
When one talks about GONG FU, everybody travels spontaneously towards the legendary places where martiality has been practiced both as a method of self-defense and discipline of spiritual development. The image of ageless masters with paranormal physical and mental abilities as well as that of their spiritual places fascinate us even today and invite us to contemplate a heritage of knowledge almost lost. For them, GONG FU did not represent a martial style, but the ability and determination to excel in any discipline; it is the manifestation of the capacity of expression, a continuous effort of conscious redirection of all the energies towards the inner modeling having as reference the existence in its wholeness. If we will take a look to the land worker, swordman, writer, musician, sculptor and then towards us, this is when we will understand that both theirs and our effort represent essentially the manifestations of the same act: creation through self-creation. This is the domain of true excellence and the art of living martially; this is the place of competition with ourselves through contemplation, identification and understanding of our own dimensions; this is the space where, through tolerance, compassion, innocence and love, we could live the adventure of continuous present celebrating every breath. There, in the workshop of our own life, we could sculpt the moment with our bare hands through consciousness of heart and abnegation.
Ma bucur ca ai ales un simbol romanesc pentru aceasta postare, nu multa lume intelege ca si poporul roman este plin de spiritualitate
RăspundețiȘtergereDraga Roxana, Coloana Infinitului, aceasta lucrare de referinta a Marelui Maestru Constantin Brancusi este mai mult decat un simbol pentru romani si intreaga umanitate. Este o transpunere in materie a esentei existentiale a universului. Este expresia vietii si a mortii, si a efortului suprem al omenirii de a continua sa existe infinit, avand ca reper liniile celor patru punte cardinale reprezentata de cruce. Este greu sa apreciem aceasta esenta pentru simplul fapt ca facem parte din ea. Lucrarea Maestrului, trebuie sa continue prin noi. Daca incercam sa o definim o ucidem. Mai bine s-o privim cu ochi de copil, incercand sa aducem cerul si pamantul in sufletul nostru; sa traim fiecare clipa a infinitului nostru fara sa ne indoim de nimic. Daca mi-ar sta in putinta as trimite-o in spatiu cosmic ca simbol al umanitatii. Iti dai seama? Sa o gaseasca Dumnezeu si sa recunoasca in ea Fluierul Pastorului?
ȘtergerePopoarele asiatice, în pofida asupririi crunte pe care au avut-o de îndurat, s-au bucurat totus de o libertate a conştiinţei mai mare decît a europenilor, libertate ce le-a permis să păstreze, să dezvolte şi să promoveze artele marţiale pînă în zilele noastre. Mulţumită sacrificiilor si efortului pe care le-au facut marii fondatori ai stilurilor martiale asiatice si urmasii lor, în prezent avem posibilitatea să practicam si sa intelegem adevăratul sens al conceptului de ARTA MARTIALA, aşa cum incearca sa o faca Maestrul Florin Szondi in Romania prin munca sa de a promova stilul Taiji Quan Traditional ca reprezentant al familiei Chen.
RăspundețiȘtergereForţa interioara pe care o primim de la practicarea artelelor martiale pe care popoarele orientului îndepărtat le-au împărtăşit frăţeşte cu noi ne oferă azi posibilitatea să ne debărăsăm de cătuşele intelectuale şi spirituale ce ne-au fost impuse secole de-a randul. Aceiaşi forţă, combinată cu disciplina pe care artele marţiale o dezvoltă în om şi filosofia de viaţă profundă pe care o promovează, ne ajută să înfruntăm cu calm si demnitate provocările, problemele şi obstacolele pe care societatea modernă le ridică în faţa noastră cu nemiluita.
Artele martiale reprezintă in sine un mod de viaţă ce influenţează toate aspectele existenţei noastre umane, pînă în cele mai mici amănunte, de aceea abordarea greşită a lor se poate răsfrînge negativ asupra vieţii noastre.
Practicînd Artele Marţiale, persoanele înzestrate cu vocaţia divină de a sta la straja păcii, dreptăţii şi libertăţii omenirii, au căpătat posibilitatea de a-şi recunoaşte vocaţia, de a primi instruirea necesară îndeplinirii ei şi de a o pune în practică în viaţă, căpătînd astfel şansa de a-şi trăi viaţa in deplina armonie cu legile Universului.
O singură condiţie trebuie să îndeplinească cei ce doresc să beneficieze din plin de beneficiile şi avantajele practicării artelor marţiale: - ei nu trebuie să confunde aceasta arta de origine divină cu un simplu sport! Artele martiale nu se practică de dragul satisfacerii vanităţii personale şi nici de dragul carierei sportive. Ele se practică de dragul îndeplinirii vocaţiei divine de a asigura dezvoltarea liberă şi normală a civilizaţiei umane.
Pe aceasta cale dorim sa salutam cu respect initiativa Domnului Profesor Florin Szondi de a deschide calea unei dezbateri oneste cu privire la aceste subiecte atat de actuale si care ne privesc pe noi toti.
Draga Eduard, deschiderea cailor si a inimilor este in opinia mea o datorie a fiecaruia dintre noi. Eu cosider ca este o singura cale si un singur adevar iar noi nu facem decat sa alegem cum pasim pe cale si cum acceptam adevarul. Comentariile tale sunt o completare care aduce valoare convingerilor postate de mine in deschiderea acestei teme. Arta sub toate formele de manifestare este o victorie asupra urei, ignorantei, imposturii, egoismului si multe alte trasaturi care in ziua de azi sunt tot mai mult ridicate la rang de virtute.
RăspundețiȘtergereIti multumesc tie si lui Roxana pentru prezenta activa in acest spatiu al comunicarii si va doresc amandoura si celor care se vor alatura sa fiti un sprijin pentru cei din jur bucurandu-va de un an al pacii si iubirii.
Trebuie sa recunosc ca mi-am schimbat parerea despre arte martiale.. e mult mai mult decat se vede la prima vedere
RăspundețiȘtergereDraga Vane, nu am cum sa stiu daca randurile scrise de mine sau propria ta experienta te-au facut sa-ti schimbi parerea despre artele martiale. As fi bucuros sa aflu mai multe despre perceptia pe care ai avut-o inainte de aceasta schimbare de parere. Pe urma daca te intereseaza, vom putea face un schimb de idei mai amplu despre ceea ce crezi acum ca este arta martiala.
ȘtergereMultumesc pentru comentariu!
Te salut, maestre Florin! Interesant articol despre Kung Fu! Cred ca fiecare gaseste si isi alege un mod de viata care il reprezinta. Consider filosofia artelor martiale o modalitate rapida de evolutie spirituala si disciplina a corpului si a emotiilor.
RăspundețiȘtergereZilele trecute discutam prin mesaje despre felul cum vedem realitate si despre noi oamenii cum ne percepem unii pe ceilalti in functie de felul cu gandim si de nivelul la care ne aflam in evolutia spirituala.
Cred ca fiecare om e unic si e bine sa il acceptam asa cum e, sa ii vedem mereu frumusetea, ce il face unic, chiar si atunci cand pare incomod, perfectionist, agresiv in vorbire. Astfel de oameni sunt de fapt profesorii nostrii in evolutia noastra; oamenii acestia ne sunt dati in viata noastra tocmai ca sa evoluam, sa devenim mai toleranti, sa invatam sa ii acceptam neconditionat pe ceilalti, iar ceea ce nu se poate accepta, sa ne determine sa ne schimbam pe noi insine.
Daca unii oameni nu ne pot intelege, e poate si pentru ca informatia care o impartasim nu poate ajunge la nivelul de intelegere la care este acel om. Cred ca si aici e vorba de evolutia spirituala si deschiderea care o aveam asupra lumii. Cum se spune: cand studentul e pregatit, apare si profesorul.
Recomand sa cititi sau sa ascultati pe YouTube pe unul din profesorii mei, Dr. Wayne Dyer. Atasez unul din link-urile zilei: http://www.youtube.com/watch?v=urQPraeeY0w&feature=player_embedded
Va doresc tutoro lumina si iubire in suflet! Maria. <3
Draga Maria, sunt de acord cu ceea ce ai afirmat. As adauga faptul ca arta in general este atemporala. In opinia mea ea se manifesta prin om ca o reflexie a creatiei lui Dumnezeu. Eu cred ca arta autentica nu are varsta. De aceea eu nu as considera nici arta martiala ca pe o "modalitate rapida" sau lenta de evolutie. Este doar o cale pe care oricine poate sa paseasca in ritm propriu. Este important insa sa-i inteleagem scopurile si sa ne ajustam continuu la cerintele ei pentru a reusii sa progresam in cunoasterea. Nu ma refer la examenele pentru obtinerea centurilor colorate ci la armonizarea rezonantelor noastre la vibratia universala. Deschiderea despre care ai amintit este intr-adevar prima conditie a cunoasterii. Stilurile martiale consacrate, ca de exemplu TAIJI QUAN-ul devine arta prin felul in care decizi sa sa-i aplici conceptele si sa traiesti martial. Prin asta poate fi considerat un sistem dinamic, un sistem deschis evolutiei umane.
RăspundețiȘtergereDa-mi voie sa te intreb pe tine si pe cei care vor citi aceste comentarii: sunt contemplarea, intentia, gandul, emotia, fapta, modalitati reale de a descoperii sensurile vietii? Daca arta martiala pe care o practici se bazeaza pe aceste cai cognitive poate fi ea considarata un mod real de a trai?
Multumesc pentru comentariu!
Pace si iubire!
SALUT initiativa maestrului Florin Szondi de a deschide acest portal prin care ne permite sa patrundem in universul ideilor, gandurilor si trairilor unui maestru de Taijiquan si, in acelasi timp, ale unui discipol direct al marilor Maestrii Chen. Utilitatea este evidenta si cred ca va reusi sa acopere intr-o oarecare masura acel spatiu de comunicare al lucrurilor esentiale, spatiu pe care sub presiunea timpului si a termenelor nu reusim sa-l deschidem suficient cu ocazia stagiilor si seminariilor desi, dintr-o anumita perspectiva, acesta este cel mai important. Probabil, pe parcursul derularii activitatii blog-ului vom defini si vom aborda din multe perspective martialitatea dar, inainte de cuvinte, consider ca exemplul initiatorului spune mult despre acest aspect. Destinul a facut, ca spre sfarsitul anilor `80, sa fiu alaturi de, pe atunci profesorul de educatie fizica Florin Szondi, atunci cand faceam primii pasi decisivi in artele martiale sub indrumarea actualmente maestrului Catalin Georgescu. Nu am fost singuri nici in acea sala si nici in urmatoarele prin care am trecut impreuna sau separat. Am fost mai multi tineri dedicati in acele generatii. Am fost idealisti si am fost buni. Toti am visat si toti am avut reusitele noastre. Dar in toamna anului 2009 am recunoscut cu bucurie ca unul din noi a reusit sa atinga excelenta. Pentru ca atunci l-am reintalnit, de aceasta data pe maestrul Florin Szondi in efortul sau generos de a oferi oportunitatea abordarii, studiului, practicii si perfectionarii in stilul Chen Taijiquan Traditional in Romania. Consider ca este un exemplu de martialitate deoarece pentru a ajunge aici trebuie mai intai sa cauti calea atat de intens incat sa o gasesti. Apoi trebuie permanent sa faci toate sacrificiile necesare pentru a o urma. Trebuie sa ai vointa necesara de a gasi mijloacele concrete de a ajunge langa un maestru autentic. Odata ajuns acolo trebuie sa reusesti prin conduita, abilitati si daruire sa-i atragi atentia. Dupa, trebuie sa inveti. Asta cere tenacitate si modestia supunerii pentru ca nu inveti asa cum iti convine sau cum ti-ai imaginat, ci asa cum iti cere El. Apoi apare constatarea dificila ca procesul invatarii nu este doar exersare ci exersarea cu rezultate concrete. In tot acest timp trebuie sa gasesti energia si mijloacele pentru a transmite mai departe deoarece adevarata cunostare este un flux pe care daca l-ai oprit la tine ai stagnat. Ori sa faci toate acestea in timp ce trebuie sa descoperi, sa dezvolti si sa mentii resursele umane si financiare pentru a trai si a te adapta la trei societati diferite, la trei culturi si limbi diferite de pe trei continente diferite si a te misca permanent intre ele, eu unul, cred ca spune destul de mult despre un om si despre exersarea spiritului martial.
RăspundețiȘtergerePS: Pentru cititorii si comentatorii cu un grad sporit de exigenta si obiectivitate vreau sa mentionez ca nu am intentionat in nici un fel o elogiere a maestrului Szondi deoarece o astfel de atitudine nu ma caracterizeaza. Nu sunt decat cateva ganduri si respectul pe care exemplul unui vechi camarad de drum mi le trezesc.
Draga Sorin Iancso,
RăspundețiȘtergereNimeni nu lipseste dintre cei de atunci! Ei sunt alaturi de noi si vor fi mereu. Eu unul nu am uitat pe nimeni, nici pe cei care s-au straduit sa ne invete acel ceva inca nedefinit la acea vreme si nici pe cei care au stat in rand cu noi. Ma bucura sa vad ca nici tu nu ai uitat de acele vremuri frumoase, grele, nebunesti si parca mai pline de esenta martiala decat acum.
Se pare ca traim era cand omul ca parte a unei societati prea grabita sa ajunga nicaieri, are nevoie mai mult ca oricand de jaloane morale autentice care sa-i satisfaca aspiratiile naturale de fiinta nascuta prin voia divinitatii. Din pacate semnele zilelor noastre ne arata tot mai mult ca lumea se indreapta spre un vid de identitate. Intentiile distructive trec cu repeziciune de la individ la grup saturand cerul cu ura, invidie, lacomie, vanitate si violenta. Reabilitarea spirituala cea care ne-ar putea trezi din acest somn letargig, este lasata sa scape printre degete cu prea multa nepasare. De aceea eu cred ca martialitatea, cea bine inteleasa, cea traita si nu doar declarata, poate avea un rol esential in redescoperirea identitatii in spatiul de dincolo de gratiile puscariei de lux in care traim. Practica martiala ca si cale existentiala poate modela si remodela in mod profund natura expresivitatii noastre astfel incat increderea, respectul, onoarea, iubirea de bine, de viata si de oameni sa-si redobandeasca dimensiunile reale.
Prin acest blog indraznesc sa aspir la crearea acelei porti de comunicare care sa ne adune laolalta pe toti cei care nu au renuntat la adevar ca mod de a fi. Acesta este in esenta si modul corect de a practica arta martiala. Existand autentic si NU ca niste fatarnici pierduti in "proza" cultivata cu maiestrie de altii, putem sa ne indeplinim misiunea de a recrea coloana infinita a sinelui, cea a carei baza se afla chiar in inimile noastre, ale invatatorilor si parintilor nostrii. Ce poate fi mai martial decat realizarea aceastei aspiratii si transmiterea ei mai departe semenilor?
Multumesc!