THIS BLOG CONTAINS BOTH ENGLISH AND ROMANIAN VERSIONS OF THE ARTICLES. PLEASE SEE THE ENGLISH VERSION BELOW.

luni, 6 februarie 2012

IN MEMORIA CHIPULUI PIERDUT(2)

Fără a avea intenția de a generaliza, in prima parte a acestei postări am folosit cuvantul "unii". Aș fi vrut să fiu mai precis in exprimare dar vedeți, nu a fost posibil. Ştiți că cei ce sunt primii la datul cu pietre sunt si primii care își ascund identitatea! "Hit and run!" Un amic imi spunea nu demult ca: "acestia sunt cei ce se ascund si nu-i caută nimeni..." Amuzant si trist, nu-i așa?
Sa stiti ca nu doresc să schimb Karma nimănui. Luminații lumii ne-au invațat că insăși această intenție este o greșală Karmică. 
Din vremuri vechi, am fost cu sau fără voia noastră "ajustați" să fim ingăduitori cu toți cei care ne agresează constant. Ne-am clădit cu stoicism si chiar cu mândrie națională acea ințelepciune a răbdării născută din frica de "a nu fi mai rău, mâine" facand din asta un mod de viata. Uităm cu prea multă ușurință că fiecare Mâine trebuie să fie un plus dat zilei de Ieri si de Azi. 
De câte ori aud acea "vorbă de duh": "Capul tăiat sabia nu-l taie" nu pot să nu mă gândesc la  onoare, demnitate, onestitate, concepte care apără ca un scut identitatea individului si a societăți. Care dintre părinții neamului omenesc ne-a invățat să privim cerul in genunchi si cu capul plecat?  A-ți uitat că nu cei cu capetele plecate au demascat coruptia, minciuna si impostura? Ei sunt stâlpii lumii! Cei care au avut tăria să rămana nemiscați in fata raului care izvorăste de cele mai multe ori chiar in noi. 
Capul plecat nu ne salveaza ci ne ucide spiritual. Suntem morți pentru tot restul zilelor noastre. In fața "sabiei" ne dovedim marțialitatea. Nu pot și nu vreau să accept să plec capul atunci când m-i se cere "prietenește" să cumpăr falsurile vândute de scenariști indoielnici. Chemările lor "duioase" imi sună zilnic în urechi: Veniți! Vă rog să intrati, azi se joaca actul final al dezintegrării identitătii umane! Intrati, vă rog, impostura este gratis...dacă vă grăbiți veți putea să prinde locuri in față, să vedeți, să simțiți să beneficiați... Se joacă live, pe viață si pe moarte!... URCAȚI PE SCENĂ!
Ne-familiarii, se vor grăbi cu siguranță să participe la Cursurile de Educare a Toleranței. Au aflat ei de la "prieteni" că asta este calea succesului. Aaa!... nu vă ingrijorați impostura este inofensivă ne vor spune ei dupa cursuri. Priviți cât de repede ne-am familiarizat! Suntem acum o Familie!

Vă lăsați inșelați cu bună stiință! Impostura este invazivă. Se strecoară in toate ungherele sufletului fără măcar să ne dam seama. Diagnosticarea si vindecarea ei costă vieți, destine, libertăți, timp si timpuri. Nu se vindecă râzând toata ziua cu gurile până la urechi. Pasivitatea si non-actiunea sunt aliați ei. Este contagioasa! Tolerarea imposturii inseamnă complicitate, autodesființare spirituală, robie, death end! Nu poți fi marțial dacă o ignori si te ascunzi cu ipocrizie in spatele falsei ingăduințe, tăcând și trăind cu speranța de a nu fi mai rău. Ce poate fi mai rău decat să te auto-condamni la moarte spirituală? ...să traiești fără trecut, fără prezent, fără viitor... Nu ai nici o scuză...


Profesor Florin Szondi

2 comentarii:

  1. Dupa mine este trist. Traim intr-o lume in care omul a fost invatat sa supravietuiasca si sa se afirme mai degraba prin a concura cu ceilalti oameni decat prin a convietui armonios prin descoperirea, cultivarea si afirmarea proriei valori interioare. Este un mediu provocator in care mai vizibil, sau mai subtil toti suntem agresati. Ceea ce poate face diferenta este atitudinea si modalitatea de raspuns. Aici trebuie sa invatam de la natura. Ce face Pamantul cu meteoritii? Nu-i lasa sa-l atinga, ii topeste, ii transforma in sclipire. Daca vom gasi forta de a transforma caldura sufletului intr-o platosa care sa topeasca sagetile inghetate ale agresiunii vom fi luminosi si vom emana lumina. Daca nu luptam si lasam sagetile sa-si atinga tinta se acumuleaza ranchiuna care impietreste sufletul. Atunci si raspunsul seamana cu o ploaie de pietre. Pietrele aruncate in exces ridica ziduri intre oameni. Este mai greu sa darami un zid decat sa nu-l ridici. Aruncarea pietrelor indica intoleranta celui ce se considera infailibil fie ca este justificat de propria valoare sau nu. Ai dreptate, nu putem fi toleranti cu intoleranta si nici cu demersul amagitor prin care “unii” prea orgoliosi, sau prea comozi pentru a invata, intind plasa improvizatiei tesuta din nevoia lor de a se afirma si de a supravietui pentru a prinde in capcana mediocritatii oameni care cauta sincer accesul la cunoastere, la adevar si la invataturi autentice. Si eu consider, si viata mi-a confirmat, ca sabia, intr-adevar nu taie capul plecat, pur si simplu il anihileaza. Nu putem tolera, dar nu putem fi nici intoleranti. Cred ca in adoptarea unei atitudini potrivite ne poate inspira simbolul Taiji, cercul in care cele 2 aspecte Yin si Yang, opuse dar in acelasi timp complementare se intrepatrund armonios. Consider ca trebuie sa fim toleranti, dar cred ca este gresit sa confundam asta cu a fi pasivi, cu o atitudine total yin. A fi tolerant inseamna a fi yin, a fi moale la suprafata pentru a creea acel strat de aer care sa topesca pietrele, care sa conduca lumina, sa permita apropierea si sa nu raneasca. Justetea insa, presupune a fi Yang, a fi tare, dur si neclintit in interior. Inseamna a fi activ, a lupta a nu pleca sabia, a nu pleca capul. Si, intr-adevar si eu cred ca asta se obtine prin exersarea tenace a apropierii de “chipul pierdut”, de omul autentic din noi, prin fiecare lupta in care am reusit sa mai ardem una din mastile pe care lumea in care traim ne-a invatat ca este permis, util si confortabil sa le purtam pentru a ne adapta circumstantelor. Cred ca toleranta este un aspect important al convietuirii atat timp cat se refera la acceptarea si repectarea diferentelor dar, pentru a-si realiza efectul, trebuie intr-adevar fundamentata pe intoleranta fata de pseudo-valoare, fata de practicile artelor amagirii prin care defectele, neputinta, nestiinta, lenea sau viciul se prezinta deghizate ca mari virtuti sau oportunitati facile. Consider utila abordarea subiectului care este de actualitate deoarece traim intr-un mediu social care nu este tolerant, este pasiv datorita unui om care s-a obisnuit sa fie intolerant si dur la suprafata, dar moale, lenes si coruptibil in interior deoarece si-a pierdut orice interes pentru descoperirea “chipului pierdut”.

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact despre asta este vorba! Toleranta imposturii si intoleranta tolerantei. Totul incepe cu noi! Ma refer ca analiza si punct de referinta. Feed-back-ul este al nostru si trebuie sa functioneze inainte de a privi si analiza ce este in exterior. Eu consider ca nimeni nu traieste fara a avea cel putin intentia travestirii de dragul confortului imediat. Problemele incep atunci cand nu vrem sa facem nimic si ramanem pasivi si intangibili in fata acestei plagi.Ce non-sens...sa fi intolerant cu altii si tolerant cu tine! Martalitatea nu educa indiferenta sau cum spun unii "non-actiunea" Non-actiunea in acest caz imi pare mai mult un fel de fuga de responsabilitate. Ba chiar mai mult as numi-o complicitate. Practica si intelegerea conceptului Taiji si a disciplinei martiale Taiji Quan, ofera un model atitudinal foarte valoros in acest sens. Armonizarea, balansarea, echilibrarea impulsurilor interioare trebuie sa se bazeze pe cunoasterea si intelegerea cauzelor care provoaca manifestarea imposturii aflate in adancurile aspiratiilor noastre. Practicantul martial nu va actiona nicidecum prin forta fizica sau agresiune verbala impotriva imposturii ci prin analizarea propriei atitudini in scopul gasirii cailor de iesire din cercul vicios al acesteia. Impostura este un complex intim ce creaza dependenta. Goana dupa imagine de exemplu. Traim in era nevoii de comunicare prin imagine si "vindem" interfete semenilor nostrii! Mai rau de atat este ca ne folosim de nume false, si "profitam" de toate prilejurile pentru a ingropa valorile autentice si pe altii crezand in orbirea noastra ca astfel vom fi mult mai usor remarcati! Acesta nu este drumul luptatorului!

    RăspundețiȘtergere