...Văzând puterea si măreţia leului, un măgar se hotărâ să devină regele animalelor. Intr-o bună zi, găsi din întamplare o piele de leu şi îi trecu prin minte că visul vieţii lui va putea deveni realitate. A luat pielea şi s-a acoperit cu ea. Apoi s-a urcat pe vârful unui deal şi a inceput sa urle cât îl tinu puterile sperând că toate animalele din lume auzind-ui urletul, i se vor supune de indată. După un timp insă aflându-se prin preajmă, un leu înfometat l-a auzit, s-a apropiat de el şi bineinteles că l-a mâncat imediat.
Morala: Degeaba te acoperi cu blana leului dacă urli toată ziua ca un măgar...
Extras din literatura chineza.
 |
| Profesor Florin Szondi |
Incapabile să definească domeniul la care spun că se pricep, aceste persoanaje mioritice îşi promovează invincibilitatea cu atata înverşunare încât aproape te conving că te afli în fata celor mai mari experţi ai domeniului. Ei spun că arta lor marţială si modul în care o practică, este imposibil de găsit, pentru că nu se mai practică nicaieri si de nimeni(???). Mai mult de atat, aflăm, tot de la ei, că nici măcar descendenţii celor care au creat scoli, stiluri, si sisteme martiale consacrate cum ar fi de exemplu TAIJI QUAN, KARATE-DO, JU-JIUTSU, TAE KWON DO, nu stiu despre nimic despre această artă practicată de ei. Dar ei, si numai ei, stiu totul!... si chiar fără să le-o ceară nimeni, recomandă, apreciază si decid cine este şi cine nu este, demn de urmat. Evident că, toate drumurile indicate de ei duc tot spre ei.
Aceste genii fără chip şi nume pretind orice si oricum sperând că pot umbri efortul tuturor celor care se străduiesc să contributie la promovarea artei marțiale ca sistem de educare si instruire fizică, morală si spirituală si nu doar ca pe o bataie asa cum o inţeleg ei. In lipsa argumentelor de ordin metodic şi pedagogic ei recurg la denigrare, dezinformare si minciună. Din ascunzătorile lor, construite din materiale furate de ici, de colo, îsi ademenesc "Clientii" prin "demonstraţii de perspicacitate" fără noimă făurindu-şi impostura la focul invidiei si al neputinţei. Ei uită ca marţialitatea are la bază moralitatea.
Ştiu, de o parte si de alta a "tarabei" comercianţii şi avizii de chilipiruri vor spune: ...sa vândă! doar este economie de piaţă! Un pic de impostură nu strică nimanui, este inofensivă... am luat si noi! Se consuma dimineaţa, la prânz, şi...mai tot timpul.
Probabil că cei ce vor citi aceste rânduri se vor intreba dacă mai are sens să se implice, să aibă opinii sau măcar să facă efortul să discearnă. Mă refer la curajul de a refuza oferta, recomandările si "expertiza" celor ce joacă rolul de indicatoare pe un drum pe care nu-l cunosc. Mă refer mai ales la forţa de a crede in valorile morale ce ne ajută pe toţi să rezistăm tentaţiei de a "cumpăra" identitaţi false. Acelora care ezita le-aşi adresa aceasta intrebare:
Probabil că cei ce vor citi aceste rânduri se vor intreba dacă mai are sens să se implice, să aibă opinii sau măcar să facă efortul să discearnă. Mă refer la curajul de a refuza oferta, recomandările si "expertiza" celor ce joacă rolul de indicatoare pe un drum pe care nu-l cunosc. Mă refer mai ales la forţa de a crede in valorile morale ce ne ajută pe toţi să rezistăm tentaţiei de a "cumpăra" identitaţi false. Acelora care ezita le-aşi adresa aceasta intrebare:
Credeti că renunţarea, pasivitatea sau toleranţa va avea vreo dată puterea sa demaşte impostura celor fara chip si nume?
Eu cred că opiniile celor care vor avea curajul să răspundă acestei intrebări, chiar si in gând, au devenit vitale azi, când aceşti intruşi, in goana lor nebună după audiență şi "SUCCESURI" tind să devină modele pentru cei din jur. Cred de asemenea că fiecare întrebare pe care ne-o punem deschide uşa unei opţiuni şi fiecare răspuns poate fi un pas spre schimbarea la faţă a zilei de mâine, într-una mai bună decât cea de azi. Răspunsurile nu le vom găsi în afara noastră! Ele sunt sădite in noi de la facerea lumii. Ca să le găsim trebuie doar să ne aplecăm cu smerenie asupra propriei noastre fiinte, să ascultăm, să vedem, să simţim si să inţelegem că Adevărul, Viata si Calea nu pot fi negociate la târgul de vechituri.
Eu cred că opiniile celor care vor avea curajul să răspundă acestei intrebări, chiar si in gând, au devenit vitale azi, când aceşti intruşi, in goana lor nebună după audiență şi "SUCCESURI" tind să devină modele pentru cei din jur. Cred de asemenea că fiecare întrebare pe care ne-o punem deschide uşa unei opţiuni şi fiecare răspuns poate fi un pas spre schimbarea la faţă a zilei de mâine, într-una mai bună decât cea de azi. Răspunsurile nu le vom găsi în afara noastră! Ele sunt sădite in noi de la facerea lumii. Ca să le găsim trebuie doar să ne aplecăm cu smerenie asupra propriei noastre fiinte, să ascultăm, să vedem, să simţim si să inţelegem că Adevărul, Viata si Calea nu pot fi negociate la târgul de vechituri.
Aceasta este adevărata cale martiala! Aceasta este calea măiestriei marţiale de a deveni tu insuţi.
Viaţa noastră este o inlănţuire de oportunităţi si alegeri. Tu, cititorule, ce Cale vei alege?
Viaţa noastră este o inlănţuire de oportunităţi si alegeri. Tu, cititorule, ce Cale vei alege?
Profesor Florin Szondi
Presedinte
Asociatia Romana de Chen Taiji Quan Traditional
IN THE MEMORY OF THE LOST FACE(1)
Seeing the lion’s greatness and power, the donkey was dreaming of becoming the animals’ king. One day, the donkey found a lion’s fur. Suddenly, he realized that its dream might become reality. It took the fur and cover with it. It, then, went on the top of a hill and started raging as strong as it could hoping that all animals will hear it and become its servants immediately. After a while, a lion heard it. The lion was hungry, though; it got closer and ate the donkey.
Moral: It is useless to cover with the lion’s fur, if you continue raging like a donkey…
Chinese literature excerpt
There are some that argue that their martial art is the most efficient, the oldest, and the only one able to satisfy the expectations of all those thirsty of knowledge. There is nothing wrong with believing in what you do and continuing to invest effort to achieve higher levels of knowledge. Things are changing, however, when you drift from this path and create your way by insulting everything and everybody around you. There is no martiality in this!
Incapable of defining what they are good at, these characters promote their invincibility so fiercely that you are almost convinced you are facing the greatest experts in the field. They sustain that their martial art and their way of practice are impossible to find anywhere because nobody practices it anywhere anymore (???). We are surprised to find out, from them of course, that even the descendants of those who created great and consecrated martial arts schools, styles and systems (such as TAIJI QUAN, KARATE-DO, JU-JITSU, TAE KWON DO, etc) do not know what it is about. But, these characters know; they know everything…They are also the ones, who, without being asked by anybody, recommend, appreciate and decide who is worth following or not. Obviously, all paths recommended by them are guiding everybody towards them and their corner. It is quite a miracle that after hundreds of years, they are the only ones who have discovered the true source of this long forgotten art.
These geniuses without a face have come to pretend anything in any way hoping they could shadow the efforts of all those who are trying hard to contribute and promote the martial art as an educational system of physical, moral and spiritual instruction. Their arguments, of course, are not rooted in methodology or pedagogy; they are generated through denigration, misinformation and lies. From their hidden places, built from materials stolen from here and there, they tempt their “clients” through demonstrations of perspicacity without any sense, intended to promote the scarcity of knowledge rather than the historical truth. They “model” their image at the fire of envy and incapacity forgetting the humbleness and sincerity that one has to have when facing knowledge.
I know: today’s businessmen will say: ..let them sell! This is market economy! A little bit of imposture will not hurt anybody…it’s inoffensive…we bought some as well, it is good for image!
Most likely, those who are reading these lines we’ll ask themselves if there is any reason in involving, having any opinions, faith or making any decisions. I am referring here to having the courage to refuse the offer, the “expertise” of those who are assuming this character of guide on a path that they don’t know themselves. I am especially referring here to the power of resisting the temptation of “buying” false identities; the power of not negotiating the Path, Truth and Life at the flea market.
Do you think that your passivity will have the power and strength to expose imposture? Do you think that tolerance will expose those without a face who are trying to achieve their “successes” among us?
The opinion of those courageous enough to answer these questions, even if only in thought, is necessary today more than any other day, as these universal intruders tend to become the “valued” references of today’s society. Every question we ask today will open the door to an option. Every answer can be a step towards the changing of tomorrow in a better day than today. You will not find the answers around you. All the answers are within us since the beginning of time; they are the milestones of our consciousness. We have to humbly lower ourselves within to find them; we have to learn to listen, see, feel and understand what our Creator wants from us.
This is the path of martial mastery of becoming you.
…Life is a chain of opportunities and options. You, the reader, what path will you choose?
Professor Florin Szondi
"All that we are is the result of what we have thought."
-BuddhaProfessor Florin Szondi
Maestrul Szondi
RăspundețiȘtergere„Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă!”
Vorbă populară
Există o sumedenie de lucruri în lume a căror valoare adevărată o percepem abea atunci cînd le pierdem, iar atunci cînd le pierdem, regretăm amarnic că nu le-am preţuit la timpul lor.
Chiar dacă d-nul Szondi s-a dovedit a fi unic în felul său, cu o originalitate uşor de remarcat de la prima vedere, blestemul de a greşi iniţial în evaluarea lucrurilor nu m-a ocolit nici pe mine atunci cînd trebuia să-l preţuiesc.
Graba, tinereţea, idealurile de doi bani cu care este plină mintea majorităţii tinerilor, plus lipsa acută de timp, rezultată din mulţimea materiilor de studiat şi examenelor de susţinut la facultate, combinate cu necesitatea de a cîştiga o bucată de pîine pentru a-mi întreţine existenţa, m-au împiedicat să discern la timp valoarea omului pe care am avut norocul să-l am drept mentor pe parcursul a şapte ani de zile.
Am cunoscut mai multe persoane în timpul studiilor mele în Cluj-Napoca demne de cel mai profund respect, cărora nu cred că e posibil de le găsit echivalent în lume. Întotdeauna voi avea cele mai sincere şi cele mai bune gînduri la adresa lor. D-nul Szondi dintre ei s-a remarcat prin idealul său extraordinar, pe care l-am priceput cu mulţi ani mai tîrziu.
Ne-am întîlnit la clubul de Arte Marţiale „Santal” din Cluj-Napoca pe care d-nul Szondi îl conducea. Eram interesat de practicarea Artelor Marţiale şi d-nul Szondi a binevoit să mă accepte în rîndurile discipolilor săi. Practicasem sporturi asemănătoare şi pînă la acea vreme, dar d-nul Szondi se deosebea într-atît de izbitor de antrenorii cu care conlucrasem anterior, încît a reuşit să schimbe radical cursul modestei mele vieţi. N-am mers în direcţia trasată de el, din motivul că n-am fost în stare să pătrund în esenţa ei atunci, dar nici pe calea pe care păşeam anterior n-am mai mers.
D-nul Szondi s-a dovedit a fi deosebit de ceilalţi antrenori şi instructori de Arte Marţiale, pe care am avut ocazia să-i cunosc, prin capacitatea de a determina fiecare persoană să-şi găsească propria sa cale în viaţă. El n-a comis niciodată greşelile pe care majoritatea instructorilor şi antrenorilor le fac, de a-i plasa pe toţi discipolii în aceeaşi oală şi de a le sacrifica soarta de dragul propriului lor orgoliu, de a-şi fonda cariera lor personală de antrenor pe baza abaterii lor de la urmarea propriei lor sorţi. El trăta fiecare discipol în funcţie de particularităţile sale individuale şi ţinînd cont întotdeauna de aspiraţiile şi năzuinţele lui. Fiecare a fost încurajat să se găsească pe sine prin intermediul Artelor Marţiale şi să-şi găsească adevăratul rost în viaţă.
Dragă Eduard
ȘtergereCe este un Profesor fără Studenţi sau un Maestru fără Discipoli? Este ca un grădinar fără flori...
Faptul că tu şi alţi studenţi care m-aţi intâlnit a-ţi inţeles ca efortul de a reuşi in viața este al vostru si se bazeaza pe capacitatea voastră de a vă fructifica in mod pozitiv si demn, predispozițiile naturale este cel mai mare câstig pedagogic si daca vrei pentru mine, singura implinire profesională reală.
A incerca să-ţi determini discipolii să te urmeze orbeşte, să te copieze in felul de a gândi, de a acţiona si simţi este cred eu o agresiune nejustificată asupra naturii umane. Este o invazie perfidă a entitatii morale si spirituale pe care nu noi am creat-o.
Discipolul nu este experimentul personal al nimanui. Ca profesor nu ai dreptul să-ti proiectezi ambitiile, orgoliile, intr-un cuvant frustrarile, in inima si mintea studenţilor. Este opusul acestei din păcate tendinţe a celora care, cu sau fara diplomă ajung in situatia de ai invăta pe alţii! In credinţa mea a fi profesor, aş spune DASCĂL si OM, inseamnă a-ţi ghida studenţii spre căutări lăuntrice, orientate spre propriile resurse de exprimare. A nu se uita că ei, studenţii, pot fi oricine: copii tăi naturali, elevii, studentii, discipolii martiali. Poţi fi chiar Tu!
Orice profesor care şi-a inţeles menirea trebuie să fie preocupat de stiinţa de a crea punţi de comunicare euristică prin care el şi studentul său invăță unul de a altul si impreună de la tot.
Multumesc!
Maiestrul Szondi (continuare)
RăspundețiȘtergereDat fiind faptul că Kung-Fu-ul este un domeniu foarte vast, imposibil de perceput de către un amator ce nu are timp să se aprofundeze în filosofia de viaţă pe care el o promovează, multe lucruri pe care d-nul Szondi le practica la sală n-am fost în stare să le pricep. M-am străduit să învăţ de la el exact ceea ce am considerat că corespunde intereselor şi caracterului meu, în rest, mi-am căutat de treabă. Ca orice tînăr, eram convins că sunt prea deştept pentru a pierde timpul cu lucruri pe care nu le puteam înţelege.
După mulţi ani, cînd nici eu şi nici d-nul Szondi nu mai eram în România, dar eram unul la un capăt al Pămîntului şi altul la celălalt, am început să-mi dau seama de rostul lucrurilor pe care ani la rînd le-am avut în preajma mea, şi pe care le vedeam sau le auzeam aproape în fiecare zi. Am ajuns, la rîndul meu, să încerc să promovez idealurile pe care le-am achiziţionat de-a lungul vieţii. Am făcut prima încercare de a le promova. Am făcut-o pe a doua. Am făcut-o pe a noua... şi, de fiecare dată cînd nu reuşeam, îmi aminteam de d-nul Szondi. Mi-am amintit de idealul pe care-l urmărea el, de-a îmbunătăţi calitatea societăţii umane prin intermediul practicării Kung-Fu-ului şi a filosofiei promovate de acesta. Mi-am adus aminte şi de faptul că nu m-am prea obosit să pătrund în esenţa idealului său pentru a-l ajuta să-l promoveze. Am început să-l înţeleg pe d-nul Szondi şi am început să-i înţeleg şi pe cei ce nu mă înţeleg pe mine.
La momentul de faţă mă bucur să-l reîntîlnesc pe d-nul Szondi, să constat faptul că el n-a renunţat la idealul său, dar a reuşit să-l realizeze şi să-l promoveze în pofida tuturor greutăţilor şi obstacolelor ce i-au stat în cale. Succesele înregistrate de el în anii în care nu l-am văzut sînt demne de cel mai profund respect.
Le sunt recunoscător celor ce s-au aflat alături de el şi l-au ajutat să-şi realizeze idealul său nobil şi le recomand tuturor să ia aminte la cele propovăduite de el, căci sînt învăţături care merită a fi cunoscute, preţuite şi practicate!
Dragă Eduard,
RăspundețiȘtergereA nu aprecia sau a nu intelege mesajele primite intr-un anumit moment din viaţă nu poate deveni o stare definitivă atăta timp cât avem disponibilitatea şi determinarea să schimbăm această stare. Nici un om nu este capabil să perceapă si să înţeleagă totul. Nici studenţii, nici profesorii! Cine ar putea oare să cuprindă in ştiinţa sa trecutul, prezentul si viitorul? Nimeni! Poate că tocmai acesta este farmecul vieţii, să explorăm propria necunoaştere, născându-ne, trăind şi murind. Eu cred că ar fi bine să înţelegem că nu ştim totul, să ne luăm fiecare crucea şi să încercăm să aflăm, chiar să ne bucurăm de neştiinţa noastră. Pînă la urmă, important este să înţelegem că, trebuie să rămânem oneşti şi treji, să luam aminte si să inţelegem rostul fiecărui pas. Acceptarea propriei necunoaşterii este deja în credinţa mea, un prim pas înainte. De cum l-am făcut, putem incepe dansul etern, bucurându-ne de izbanda si de infrângerea pe care ne-o aduce fiecarei clipă. De ce ambele? pentru că victoria este a inimii iar infrângerea a mintii. Înfrâgerea este cea care ne ajuta sa inţelgem valoarea victoriei. Ambele ne definesc! Nu trebuie să regretăm nimic. Nu am pierdut nimic! Nu uita! suntem reflectare nu raportare.
Deci Eduard, îţi mai pare rău acum după acel timp "pierdut"? Cum ar putea să ne pară rău după ceva ce nu ne aparţine!?
Multumesc!
Draga Florin, eu as alege calea evolutiei spirituale. Tu o denumesti calea martiala. Cred ca ambele au un numitor comun, acela al intelepciunii si inclinatia spre Divinitate sau Dumnezeu, depinde de felul cum percepi si numesti creatorul acestei lumi.
RăspundețiȘtergereCred ca totul consta in atitudine! Atitudine pozitiva in special asupra vietii, atitudine fata de tot ce e greu si aproape imposibil de realizat, fara sa astepti ca cineva din exterior sa vina sa iti rezolve tie problemele. Cand realizezi ca tu singur esti cel in masura sa iti schimbi destinul, atunci te/ai maturizat si esti pregatit pentru etapa urmatoare de evolutie. Cand astepti ca Guvernul sa vina sa iti rezolve tie problemele si sa/ti plateasca facturile... atunci cred ca e momentul sa te intrebi unde de fapt e problema ta...
Daca unii oameni nu mai reactioneaza si nu iau atitudine cand ceva merge rau, poate ca e vorba o stare generala de depresie sau poate asteptarile lor mari au fost inselate. Nu e bine sa judecam oamenii, fiecare face ce considera ca e mai bine pentru el si pentru ceilalti. E bine sa le atragem atentia asupra pasivitatii sau indiferentei, dar poate pentru ei inca nu a venit momentul sa inteleaga despre ce e vorba. Fiecare om este lasat de Dumnezeu sa se trezeasca la momentul lui. Exista un timp pentru toate!
Draga Maria,
RăspundețiȘtergereMa bucur sa aflu ca ai intentia sa alegi calea cea grea, a evolutiei spirituale!
Daca imi vei permite voi incerca sa fac o completare la ceea ce am scris, sperand ca asta poate deveni baza unui schimb de idei foarte constructiv pentru toti cei care vor citi.
In prima parte a temei “In memoria chipului pierdut” nu m-am adresat acelora care fac cu onestitate efortul de a descoperi cele mai eficiente cai de intelegere a propriei meniri. Ei, tu, noi, ne manifestam deopotriva si sper dinamic ascendent in etapele succesive de constientizare a valorilor si sensurilor acestei existente numita in mod conventional viata. Desigur ca momentul de revelatie vine diferentiat. Acesta, este in opinia mea un salt calitativ pe care il vom face ca urmare a acumularilor cantitative proprii. Baza sau daca vrei motorul dezvoltarii personale a fiecaruia tine de calitatea atitudinii sau cum spunem noi, de impulsul primar, intentia asa cum ai mentionat chiar tu. Tocmai despre atitudinea de a alege calea grea a cunoasterii prin efortiri pozitive si faplul ca unii aleg in schimb impostura este vorba aici.
As dori sa sti ca eu unul, nu incerc “sa judec oamenii” stiu ca nu am acest drept. Am facut lucrul acesta de multe ori uitand sa ma pun si pe mine pe lista si am invatat tot de atatea ori, ca fac o gresala karmica.
Eu m-am adresat doar acelora care fac ceea ce “considera ei ca este mai bine pentru ei” agresand, insultand, mintind, si denigrand-ui pe toti in jurul lor, fapt care nu are nici o legatura cu martialitatea asa cum am mai spus. Ma refer mai exact la cei care in mod constant cauta audienta prin ostilitate si care sustin pe deasupra ca sunt practicanti de arte martiale. Da, “fiecare se maturizeaza in timpul lui”.
Pentru mine, martialitatea, adica a trai martial, inseamna a trai spiritual in folosul celorlalti. Artele martiale prin disciplinarea fizica, psihica si morala ofera tuturor acest ambient educational autentic. In afara moralitatii nu putem vorbi de martialitate. Fara aceasta baza numita COD MORAL, ceea ce se intampla in locurile unde se practica stilurile martiale se numeste infractiune, crima morala, impostura, comert cu violenta. Ei bine cu acest model nu pot fi de acord si consider ca trebuie cel putin sa atrag atentia asupra riscurilor la care sunt expusi cei ce cauta refugiu si sprijin in martialitate.
Acei “unii” despre care am scris mai sus exista printre noi si incearca in mod constant sa compromita scopul practicii martiale, manelizand-ul pe la colturi de strada. Daca suntem ceea ce spunem ca suntem, discipoli si maestrii, nu-i putem lasa pe cei amintiti sa confiste acest domeniu sacru in folosul propriu si impotriva celorlalti. Daca as ignora acest fenomen m-as face complice. Daca as renunta sa spun NU acestei devieri, efortul de a cauta adevarul prin martialitatea spiritului ar fi in zadar si fara sens. Eu insumi as deveni un fals. Ai ales bine!!!
Multumesc